o scrisoare catre tine

M-am uitat astazi prin pozele cu noi, 5 ani de poze si aventuri, si amintiri si.... o viata. Un zambet imi apare mereu in suflet si pe buze vazand toate cate am facut impreuna si cat de fantastic a fost. 


Co-existand, este acolo si un sentiment de melancolie si de esec care ma invaluie totodata, gandidu-ma la tot ce am avut impreuna. 


Nu stiu daca este pentru ca nu as vrea sa mai repet acelasi greseli si pentru ca, intr-un fel, imi doresc ca lucrurile sa fi avut un alt final. Din pacate, persoana care sunt acum nu era printre noi in urma cu 5 ani, nici cu 2, nici cu 3. 


Si vreau sa stii cat te-am iubit si cat de mult a insemnat totul pentru mine. Mi-ai aratat partea frumoasa a vietii. O parte in care oamenii nu mint si nu inseala, in care dansezi liber si iti traiesti viata liber de constrangeri, fara sa iti fie frica. 


Din pacate, constrangerile mele personale nu au disparut si nu m-au facut decat sa pierd o persoana atat de draga mie. Dar pe atunci nu stiam nimic din toate astea, si oricat de mult te-as fi iubit nu mi-as fi dat seama de ele nici daca mi le desenai. 


Inertia mea si incapacitatea de a ma dedica unei alte persoane erau lucruri pe care nici nu le realizam. Acum, privind lucrurile din urma, ele sunt mult mai clare. Din pacate, timpul nu este reversibil si nu as fi putut gandi acum toate tea daca nu as trecut prin ele. 


Acea pierdere m-a marcat enorn, in ciuda faptului ca a fost provocata de mine. Nu cred ca mi-am inchipuit vreodata cat de mult faceai parte din mine. Si acum, dupa cum ti-am spus, partea aia ramane goala si nu se va umple niciodata decat in momentele cand sunt cu tine. Pentru ca asta ii este menirea si pentru ca un om minunat ca tine nu poate decat lasa un gol mare dupa el. 


Ma bucur enorm ca am reusit sa ramanen prieteni si ca putem inca vorbi despre orice. Sper ca asta sa nu se schimbe nicodata, indiferent de sotia ta, copii mei sau ce ne-o aduce viata....


Sper sa nu ne ingropam in realitate sau sa ne lasam condusi de rutina zilnica astfel incat sa uitam unul de altul. Ai fost si esti my best friend. In afara de parintii mei, esti singurul om din lume care stiu ca m-ar prinde daca as cadea sau la care as alerga de bucurie. 


Te iubesc mereu, 


Andra